EDITORIAL
Evenimentele de vineri, 21 iulie 2011 din capitala Norvegiei, Oslo, şi insula Utoeya au zdruncinat siguranţa aparentă afişată de mirajul ţărilor nordice. Dacă până acum câteva săptămâni locuitorii Norvegiei vorbeau de planificarea viitoarelor concedii acum aceştia iau cu asalt firmele de sisteme de siguranţă (puţine la număr) în încercarea de a restabiliza securitatea grav afectată de atacurile teroriste care s-au soldat cu 91 de morţi.
Răceala din ochii norvegienilor s-a transformat în teamă şi compasiune. Compasiunea este un sentiment pe care nu l-au prea încercat până acum, oarecum străin de ei, aceştia fiind învăţaţi cu traiul bun şi fără de griji oferit de sistemele acestora de guvernământ.
Departe de bine gândul că atacurile erau necesare acestui popor, doresc doar să analizez chestiunile care s-au schimbat în urma acestor atentate; pentru că, spre exemplu, dacă un atentat de acest fel ar fi avut loc în Irak nu ar fi declanşat un aşa uriaş val de schimbări de mentalitate, ar fi fost un atentat din miile petrecute până acum în acea zonă năpăstuită a planetei. Dar cum este vorba de Norvegia, o ţară care era până acum considerată una dintre cele mai sigure din lume - atât din punct de vedere militar cât şi din punct de vedere economic şi social. Evitând intrarea în diferite scandaluri internaţionale, guvernul de la Oslo a încercat să se protejeze tocmai de aceste manifestări de ură şi rasism întreptate către ţările mai dezvoltate de anumite elemente rebele din ţările arabe şi nu numai.
Într-o ţară în care poliţiştii nu poartă pistoale la brâu, asemenea incidente par de necrezut. Norvegienii sunt încă în stare de şoc, nu a început acel fenomen psihologic de indignare şi revoltă asupra sistemului, asupra persoanelor implicate în atacuri.
Din păcate în aceste zile s-au petrecut cele mai groaznice evenimente din Norvegia de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
text: PBNA
foto: mediafax.ro
Răceala din ochii norvegienilor s-a transformat în teamă şi compasiune. Compasiunea este un sentiment pe care nu l-au prea încercat până acum, oarecum străin de ei, aceştia fiind învăţaţi cu traiul bun şi fără de griji oferit de sistemele acestora de guvernământ.
Departe de bine gândul că atacurile erau necesare acestui popor, doresc doar să analizez chestiunile care s-au schimbat în urma acestor atentate; pentru că, spre exemplu, dacă un atentat de acest fel ar fi avut loc în Irak nu ar fi declanşat un aşa uriaş val de schimbări de mentalitate, ar fi fost un atentat din miile petrecute până acum în acea zonă năpăstuită a planetei. Dar cum este vorba de Norvegia, o ţară care era până acum considerată una dintre cele mai sigure din lume - atât din punct de vedere militar cât şi din punct de vedere economic şi social. Evitând intrarea în diferite scandaluri internaţionale, guvernul de la Oslo a încercat să se protejeze tocmai de aceste manifestări de ură şi rasism întreptate către ţările mai dezvoltate de anumite elemente rebele din ţările arabe şi nu numai.
Într-o ţară în care poliţiştii nu poartă pistoale la brâu, asemenea incidente par de necrezut. Norvegienii sunt încă în stare de şoc, nu a început acel fenomen psihologic de indignare şi revoltă asupra sistemului, asupra persoanelor implicate în atacuri.
Din păcate în aceste zile s-au petrecut cele mai groaznice evenimente din Norvegia de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
text: PBNA
foto: mediafax.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu